Maestrul Costică Caratase (Toma
Caragiu), directorul Teastrului de revistă „Vox”, pregăteste cu
frenezie un nou spectacol care se doreste a fi o satiră virulentă
împotriva nazismului și a Miscării Legionare,
considerându-i pe legionari ca fiind niste „ticălosi care vor să
vândă tara asta lui Hitler”. Filmul începe cu o audientă
colectivă în casa marelui artist în care, printre altele,
textierul evreu Ionel Friedman (Mircea Albulescu) îi spune că niste
studenti l-au bătut la școală pe Mircea, băiatul său în vârstă
de 10 ani, iar bancherii refuză să-i mai acorde credit dacă nu văd
înainte programul spectacolului.
Aflat într-o audientă la Regele Carol al II-lea al României (Gheorghe Șimonca), profesorul Gută Popescu (Ion Besoiu), mentorul Miscării Legionare, îl roagă pe rege să ia măsuri pentru a împiedica spectacolul lui Caratase despre care era informat că va ataca vehement Miscarea Legionară. El amenintă că dacă regele nu va interveni, vor interveni legionarii pentru a opri spectacolul. Regele consimte să ia măsuri pentru a evita intrevetia legionarilor, dar în acelasi timp îi cere prefectului de politie (Zephi Alsec) să trimită pe cineva pentru a-i asigura protectia marelui artist pe care-l alintă cu numele de „nea Costică”. Prefectul de politie îl desemnează pe tânărul comisar Radu Toma (Mircea Diaconu) pentru a-l păzi pe Caratase.
Scenariul filmului a fost scris de Titus Popovici, purtând initial titlul „Actorul, politistul si… sălbaticii”. După cum rememorează astăzi actorii care au jucat în film, rolul principal a fost scris special pentru Toma Caragiu. După definitivarea de către regizor si casa de filme a „conceptiei ideologice si artistice”, scenariul a fost aprobat de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă la 8 martie 1974.
Filmul a intrat în faza de productie la 16 martie 1974. Filmările au avut loc în perioada 3 iunie - 17 septembrie 1974. În cele 65 de zile de filmare s-a muncit câte 10 ore pe zi. Filmul a fost vizionat de Dumitru Popescu la 4 aprilie 1975, fiind solicitate operatii de remontaj si introducere de texte. Copia standard a fost finalizată la 21 aprilie 1975. Copia standard a fost finalizată la 26 decembrie 1974. Cheltuielile de productie s-au ridicat la 4.850.000 lei.
În timpul filmărilor au existat si o serie de încurcături. Într-o scenă, Caratase găseste în pat o mână tăiată, lăsată de legionari ca să îl sperie. A fost folosită o mână reală adusă de la morgă. Aceasta a ajuns a doua zi într-un cos de gunoi și a fost găsită de cineva. S-a început o anchetă care s-a încheiat după ce s-a dovedit că mâna găsită era un „reziduu de filmare”. Pistolul folosit în film de comisarul Radu Toma era un pistol real, care îi era înmânat actorului Mircea Diaconu de un căpitan de securitate numai în clipa în care se filma scena respectivă, dupa care îi era luat imediat. Securistul a refuzat să i-l lase actorului mai devreme pentru ca acesta să poată exersa miscările firesti cu pistolul.
În monologul de final al lui Caratase, actorul este deghizat în Hitler si satirizează spiritul fascist, apoi este dus în culise. Scenariul prevedea ca personajul să moară în pat, dar Toma Caragiu a insistat ca filmul să se termine cu un cadru în care el moare "în picioare".
Muzica filmului a fost compusă de George Grigoriu si cuprinde 57 de minute de muzică originală, aranjamente si „fantezii” muzicale. Textele cântecelor au fost scrise de Ion Vasilescu și Misu Iancu, melodiile fiind interpretate de Carmen Berbecaru și Tricy Abramovici. Cupletele umoristice din film au fost scrise de Dan Mihăiescu si Grigore Pop.
Filmul "Actorul si sălbaticii" este inspirat din viata actorului Constantin Tănase, unul dintre cei mai cunoscuți actori ai teatrului românesc de revistă, care a cultivat cupletul satiric si politic în perioada interbelică. El a creat trupa „Cărăbus”, organizând spectacole de cabaret si revistă pe parcursul următorilor 20 de ani. Numele personajului Caratase se inspiră atât din numele lui Toma Caragiu, cât si din cel al lui Constantin Tănase, nefiind exclus nici Caragiale din jocul onomastic. Nu se cunoaste ca Tănase să fi avut probleme cu legionarii sau cenzura carlistă, după cum reiese din film.
Gută Popescu este inspirat de profesorul Nae Ionescu, fiind descris în film ca un personaj diabolic care se află în spatele actiunii de împiedicare cu orice chip a reprezentatiei lui Caratase. Nae Ionescu era un simpatizant al Legiunii, dar nu se stie cât de strânse erau relatiile acestuia cu Corneliu Zelea Codreanu si ce influentă avea acesta asupra legionarilor.
Spectacolele lui Tănase au satirizat abuzurile săvârsite de Armata Rosie după 23 august 1944 si până la moartea actorului, în 29 august 1945. El a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a spus să nu mai joace piesa. La următorul spectacol, Constantin Tănase a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile pline de ceasuri de mână, nu a scos nici un cuvânt, apoi si-a deschis pardesiul, sub care avea un imens ceas cu pendulă. El a arătat către ceas si a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Actorul a murit la două zile după reprezentatie, din cauza unui blocaj renal. Au circulat zvonuri că ar fi fost omorât de soldatii rusi.
O altă paralelă este între lansarea de către Caratase în lumea muzicii a slujnicei Mărioara si lansarea de către Constantin Tănase în trupa sa, „Cărăbus”, a cântăretei Maria Tănase.
Desi tinta filmului erau legionarii si fascismul, potrivit propagandei comuniste, filmul a apărut ca un strigăt mut la adresa regimului dictatorial din România acelor vremuri, regim care a cenzurat libertatea de exprimare a artistilor si l-a suprimat pe Tănase. Filmul a fost perceput în epocă ca o „metaforă subtilă” prin care se prezenta cenzura si restrângerile la adresa artei din perioada comunistă. Actorul Mircea Diaconu a afirmat că „toată lumea care vedea filmul în anii aceia îl citea, îl decripta altfel (...). Filmul era despre Constantin Tănase, despre Caratase. Însă „răii”, care în filmul nostru erau legionarii, fascistii, toată lumea stia că erau cu totul altii, că erau „rosii” din est. Toata lumea decripta în felul acesta povestea si accepta că nu se putea vorbi altfel pe această temă decât asa.”
Unii jurnalisti au criticat erorile istorice existente în film, considerându-le o „propagandă pură, cinică si impardonabilă”. Printre erorile identificate de ei sunt următoarele: Tănase a murit sub ocupatie sovietică si nu ucis de legionari, personajul Gută Popescu este o denaturare a lui Nae Ionescu etc. În plus, numele personajului principal, Costică Caratase, contine o cacofonie. Filmul ar fi avut astfel scopul de a-i dezinforma pe spectatorii neinformati prin mistificările realizate.
Filmul Actorul si sălbaticii a fost vizionat de 5.453.002 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situatie a numărului de spectatori înregistrat de filmele românesti de la data premierei si până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul National al Cinematografiei.
Acest film a fost distins în 1975 cu două premii ale Asociatiei Cineastilor din România (ACIN): Titus Popovici a primit Premiul special al juriului pentru scenariile la filmele Actorul si sălbaticii si Pe aici nu se trece... , iar Mircea Diaconu a primit Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul din filmul Actorul si sălbaticii (acest premiu a fost obtinut si de Gheorghe Dinică pentru rolul din filmul Ilustrate cu flori de câmp).
De asemenea, scenograful Virgil Moise a primit Premiul pentru scenografie al Festivalului de la Moscova din 1975.
Aflat într-o audientă la Regele Carol al II-lea al României (Gheorghe Șimonca), profesorul Gută Popescu (Ion Besoiu), mentorul Miscării Legionare, îl roagă pe rege să ia măsuri pentru a împiedica spectacolul lui Caratase despre care era informat că va ataca vehement Miscarea Legionară. El amenintă că dacă regele nu va interveni, vor interveni legionarii pentru a opri spectacolul. Regele consimte să ia măsuri pentru a evita intrevetia legionarilor, dar în acelasi timp îi cere prefectului de politie (Zephi Alsec) să trimită pe cineva pentru a-i asigura protectia marelui artist pe care-l alintă cu numele de „nea Costică”. Prefectul de politie îl desemnează pe tânărul comisar Radu Toma (Mircea Diaconu) pentru a-l păzi pe Caratase.
Scenariul filmului a fost scris de Titus Popovici, purtând initial titlul „Actorul, politistul si… sălbaticii”. După cum rememorează astăzi actorii care au jucat în film, rolul principal a fost scris special pentru Toma Caragiu. După definitivarea de către regizor si casa de filme a „conceptiei ideologice si artistice”, scenariul a fost aprobat de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă la 8 martie 1974.
Filmul a intrat în faza de productie la 16 martie 1974. Filmările au avut loc în perioada 3 iunie - 17 septembrie 1974. În cele 65 de zile de filmare s-a muncit câte 10 ore pe zi. Filmul a fost vizionat de Dumitru Popescu la 4 aprilie 1975, fiind solicitate operatii de remontaj si introducere de texte. Copia standard a fost finalizată la 21 aprilie 1975. Copia standard a fost finalizată la 26 decembrie 1974. Cheltuielile de productie s-au ridicat la 4.850.000 lei.
În timpul filmărilor au existat si o serie de încurcături. Într-o scenă, Caratase găseste în pat o mână tăiată, lăsată de legionari ca să îl sperie. A fost folosită o mână reală adusă de la morgă. Aceasta a ajuns a doua zi într-un cos de gunoi și a fost găsită de cineva. S-a început o anchetă care s-a încheiat după ce s-a dovedit că mâna găsită era un „reziduu de filmare”. Pistolul folosit în film de comisarul Radu Toma era un pistol real, care îi era înmânat actorului Mircea Diaconu de un căpitan de securitate numai în clipa în care se filma scena respectivă, dupa care îi era luat imediat. Securistul a refuzat să i-l lase actorului mai devreme pentru ca acesta să poată exersa miscările firesti cu pistolul.
În monologul de final al lui Caratase, actorul este deghizat în Hitler si satirizează spiritul fascist, apoi este dus în culise. Scenariul prevedea ca personajul să moară în pat, dar Toma Caragiu a insistat ca filmul să se termine cu un cadru în care el moare "în picioare".
Muzica filmului a fost compusă de George Grigoriu si cuprinde 57 de minute de muzică originală, aranjamente si „fantezii” muzicale. Textele cântecelor au fost scrise de Ion Vasilescu și Misu Iancu, melodiile fiind interpretate de Carmen Berbecaru și Tricy Abramovici. Cupletele umoristice din film au fost scrise de Dan Mihăiescu si Grigore Pop.
Filmul "Actorul si sălbaticii" este inspirat din viata actorului Constantin Tănase, unul dintre cei mai cunoscuți actori ai teatrului românesc de revistă, care a cultivat cupletul satiric si politic în perioada interbelică. El a creat trupa „Cărăbus”, organizând spectacole de cabaret si revistă pe parcursul următorilor 20 de ani. Numele personajului Caratase se inspiră atât din numele lui Toma Caragiu, cât si din cel al lui Constantin Tănase, nefiind exclus nici Caragiale din jocul onomastic. Nu se cunoaste ca Tănase să fi avut probleme cu legionarii sau cenzura carlistă, după cum reiese din film.
Gută Popescu este inspirat de profesorul Nae Ionescu, fiind descris în film ca un personaj diabolic care se află în spatele actiunii de împiedicare cu orice chip a reprezentatiei lui Caratase. Nae Ionescu era un simpatizant al Legiunii, dar nu se stie cât de strânse erau relatiile acestuia cu Corneliu Zelea Codreanu si ce influentă avea acesta asupra legionarilor.
Spectacolele lui Tănase au satirizat abuzurile săvârsite de Armata Rosie după 23 august 1944 si până la moartea actorului, în 29 august 1945. El a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a spus să nu mai joace piesa. La următorul spectacol, Constantin Tănase a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile pline de ceasuri de mână, nu a scos nici un cuvânt, apoi si-a deschis pardesiul, sub care avea un imens ceas cu pendulă. El a arătat către ceas si a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Actorul a murit la două zile după reprezentatie, din cauza unui blocaj renal. Au circulat zvonuri că ar fi fost omorât de soldatii rusi.
O altă paralelă este între lansarea de către Caratase în lumea muzicii a slujnicei Mărioara si lansarea de către Constantin Tănase în trupa sa, „Cărăbus”, a cântăretei Maria Tănase.
Desi tinta filmului erau legionarii si fascismul, potrivit propagandei comuniste, filmul a apărut ca un strigăt mut la adresa regimului dictatorial din România acelor vremuri, regim care a cenzurat libertatea de exprimare a artistilor si l-a suprimat pe Tănase. Filmul a fost perceput în epocă ca o „metaforă subtilă” prin care se prezenta cenzura si restrângerile la adresa artei din perioada comunistă. Actorul Mircea Diaconu a afirmat că „toată lumea care vedea filmul în anii aceia îl citea, îl decripta altfel (...). Filmul era despre Constantin Tănase, despre Caratase. Însă „răii”, care în filmul nostru erau legionarii, fascistii, toată lumea stia că erau cu totul altii, că erau „rosii” din est. Toata lumea decripta în felul acesta povestea si accepta că nu se putea vorbi altfel pe această temă decât asa.”
Unii jurnalisti au criticat erorile istorice existente în film, considerându-le o „propagandă pură, cinică si impardonabilă”. Printre erorile identificate de ei sunt următoarele: Tănase a murit sub ocupatie sovietică si nu ucis de legionari, personajul Gută Popescu este o denaturare a lui Nae Ionescu etc. În plus, numele personajului principal, Costică Caratase, contine o cacofonie. Filmul ar fi avut astfel scopul de a-i dezinforma pe spectatorii neinformati prin mistificările realizate.
Filmul Actorul si sălbaticii a fost vizionat de 5.453.002 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situatie a numărului de spectatori înregistrat de filmele românesti de la data premierei si până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul National al Cinematografiei.
Acest film a fost distins în 1975 cu două premii ale Asociatiei Cineastilor din România (ACIN): Titus Popovici a primit Premiul special al juriului pentru scenariile la filmele Actorul si sălbaticii si Pe aici nu se trece... , iar Mircea Diaconu a primit Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul din filmul Actorul si sălbaticii (acest premiu a fost obtinut si de Gheorghe Dinică pentru rolul din filmul Ilustrate cu flori de câmp).
De asemenea, scenograful Virgil Moise a primit Premiul pentru scenografie al Festivalului de la Moscova din 1975.
Distributie
- Toma Caragiu - maestrul Costică Caratase
- Mircea Albulescu - Ionel Friedman, textierul lui
Caratase
- Margareta Pogonat - Elvira Caratase, soția lui Costică
- Ion Besoiu - prof. Guță Popescu, mentorul Mișcării
Legionare
- Mircea Diaconu - comisarul Radu Toma de la Poliția
Judiciară
- Carmen Petrescu - manechinul Pusi
- Maria Chira - Lucia, fiica lui Caratase
- George Paul Avram - Puiu Mugur
- Marin Moraru - Vasilică, servitorul din casa lui
Caratase
- Ovidiu Iuliu Moldovan - legionarul isteric
- Carmen Berbecaru - Mărioara, slujnica din casa lui
Caratase
- Gheorghe Șimonca - regele Carol al II-lea al
României
- Florin Zamfirescu - Ghiță Gherdan, soldat în
Regimentul 21 Infanterie, originar din Gurben
- Lucia Boga - actriță
- Lia Șahighian - doamna Mathilde
- Tricy Abramovici - cântăreața brunetă
- Zephi Alșec - prefectul de poliție
- Cornel Ciupercescu - legionar
- Constantin Dinulescu - jurnalist
- Mircea Veroiu - asasin legionar
- Ferenc Bencze - țăran
- Ioana Crăciunescu - studenta entuziasmată de cursul
lui Guță Popescu
- Petre Gheorghiu-Goe - tatăl lui Pusi
- Ica Matache - mama lui Pusi
- Manole Marcus - pictorul lui Carol al II-lea
- Rudy Rosenfeld - dramaturg aspirant
- Ștefan Thuri - coreograful George
- Horea Popescu - medicul
Sursa: youtube, wikipedia
un film de referinta...
RăspundețiȘtergere